Atunci cand crezi ca ai tot, de fapt nu ai nimic. Iti pui sufletul pe tava, pentru ca "acel cineva" sa-l distruga.
La inceput, aceasta vorba cu "sufletul pe tava" mi se parea foarte banala, pana ce am trait-o pe pielea mea. Consider ca nu trebuie sa te expui 100% nimanui. De ce? Ca sa nu suferi. Dupa ce acea persoana va pleca deoarece considera ca nu mai e locul lui langa tine, tu vei fii singura persoana care te vei putea ajuta.
Da, iubirea e frumoasa, e frumos sentimentul ca apartii cuiva, ca este cineva acolo care te asteapta si se intereseaza de tine, e frumos sentimentul sa te simti apreciata, in siguranta. Dar atunci cand observi ca nu mai apartii centrului de interes pentru ea sau el, PLEACA!
Nu ca iti faci tie rau, dar ii faci si lui.
Eu nu prea vorbesc despre ce se intampla in viata mea deoarece oamenii te pot crede usor influentabil si te pot modela cum vor ei. Nimeni inafara de tine nu stie ce este in sufletul tau, asa ca prefer sa tac.
Dar, intr-o zi, i-am spus ce mi se intampla profesoarei mele de muzica. Un profesor care nu m-a invatat doar niste note muzicale, dar si cum sa privesc viata si care e locul meu in ea. M-a ascultat si mi-a zis sa spun asa acelui baiat la care ma gandeam mereu "Daca nu ma vrei, eu semnalizez si pa, la revedere".

La prima aparenta, am ras si nu am luat in serios, dar mi s-au intiparit aceste cuvinte in minte si le-am analizat. Ideea principala e sa stii cand trebuie sa pleci de langa un om, inainte sa o faca el.
Poti pierde un om inainte sa-l ai cu adevarat. Nu conteaza de cat timp il cunosti: 3 ani, un an, 6 luni. Un om poate insemna foarte mult pentru tine, dureros este cand nu este reciproc.
Trebuie doar sa-ti pui intrebari si sa raspunzi sincer la ele, pentru a nu te mintii pe tine. Daca merita, sau daca Dumnezeu ti-a pregatit ceva mult mai bun decat crezi.