Există o conexiune între stima de sine și autocontrol, în ceea ce privește exprimarea reacțiilor emoționale. Agresivitatea reactivă față de stimulii amenințători exteriorizează o judecată, dorință, frustrare sau o nevoie, care reprezintă un comportament de apărare însoțit de frică, dezgust sau rușine. În spatele agresivității se ascunde un sentiment de teamă, furie sau neincredere, în scopul dominării sau a obținerii unui avantaj moral. Sentimentul de victimizare, criza de identitate, lipsa coeziunii dintr-un grup, nesatisfacerea nevoii de stimă sau a apartenenței la grup, lipsa valorilor și convingerilor, pot fi factori care predispun individul la un comportament agresiv. Oamenii care, în general, nu își pot comunica propriile nevoi și dorințe, care neagă sau încalcă dreptul celorlalți la a-și exprima opiniile, sunt mai puțini asertivi și mai mult reactivi în mediul social. Scăderea rezistenței fizice, de asemenea, ne epuizează energia, ceea ce ne influențează comportamentul în mediul profesional sau relațional. Într-un grup în care membrii se confruntă pentru prestigiu, competitivitatea îi determină să lupte pentru câștigul sau menţinerea respectului de sine. Pe de altă parte, membrii grupului, similari din punct de vedere atitudinal și aptitudinal, sunt mai puţin predispuși să intre într-un conflict de interese. În funcţie de context, chiar dacă interesele comune pot lega relaţii, obiectivele și scopurile identice pot stârni conflicte, gelozii, tensiuni sau un imbold puternic de a descuraja interlocutorul. Din punct de vedere al psihologiei evoluţioniste, relaţiile avantajează supravieţuirea și sunt un mediu propice pentru reproducere între partenerii sexuali. Stima de sine scăzută indică o ameninţare în ceea ce privește respingerea socială, iar persoana în cauză acţionează în direcţia satisfacerii așteptărilor celorlalţi, pentru a evita abaterea de la normele grupului. Neîncrederea în sine poate fi un motiv pentru care suntem în căutarea respectului, validării sau aprobării din partea celorlalţi, iar reacţiile critice sunt percepute a fi un atac la adresa stimei de sine. În acest caz, atitudiniea agresivă poate avea la bază o stimă de sine scăzută, dar și înaltă, întrucât individul cu tulburăre de personalitate narcisică(încredere exacerbată în sine sau nevoia de apreciere) se supraevaluează și refuză orice fel de critică. Respingerea ne dezamăgește, dar durerea ne poate motiva să ne îmbunătăţim comportamentul și să căutăm acceptarea prin varii metode(violenţă, conformare, închidere în sine și izolare). Modul în care emitem judecăţi depinde de stările noastre de dispoziţie. Starea de agitaţie poate pregăti terenul pentru un comportament agresiv sau o reacţie necontrolată. În acest caz, acţionăm în baza gândirii emoţionale, a reacţiilor instictive, care acţionează înaintea gândirii raţionale. Expunerea repetată la conflictele interpersonale poate influenţa tendinţa de a generaliza și de a proiecta propriile frustrări la o categorie sau un grup de persoane. În general, persoanele cu o stimă de sine exagerată resping opiniile divergente pentru a obţine dreptate sau pentru a schimba atitudinea interlocutorilor, căută un ţap ispășitor pentru propriile eșecuri și deviază discuţia către interesele proprii. O fire determinată, perseverentă, ambiţioasă și hotărâtă este capabilă să își subordoneaze tendinţele instinctuale valorilor sale. Pe când, o persoană reactivă este afectată de critici, eșecuri, și se retrage, adoptă o poziţie defensivă, fapt ce o transformă într-o victimă care stârnește dispreţ.
Simona