In articolul precedent vorbeam despre prietenie si cum ca acest lucru m-a sustinut sa incep aceste articole. Avand in vedere ca au trecut trei saptamani de cand nu am mai postat un articol, chestia cu prietenia sta in felul urmator: cea mai buna prietena a mea s-a suparat pe mine ca faceam teme si nu vorbeam cu ea. Bun, inteleg. Dar n.o fac, nu inteleg nimic. Sau ca vorbesc cu varul ei, Nu e bine. Inteleg ca mna, e varul ei si ca e (cum sa spun in cuvinte care sa nu sune urat?) parasuta masculina. Am inteles, bine? Mereu te-am ascultat si mereu ti-am apreciat sfaturile. Sunt cam inapoiata cand vine vorba de relatii, nu am avut nici una, si nici nu vreau sa am prea curand. Dar ma simt prost ca ea se supara pe mine pentru chestia asta si efectiv eu nu stiu ce sa fac.
Asa, am decis sa nu prea imi mai pese de aceasta problema pentru ca o persoana mi-a zis sa nu imi tin fericirea la ea. Nu prea am avut parte de prietenii care sa tina, mereu ma tem de asta cand imi fac prieteni noi. Daca stau sa ma gandesc, nu le am cu multe chestii. As vrea, daca vreti si voi si poate ati trecut, treceti sau cine stie o sa treceti prin chestia asta, sa imi dati un mesaj pe instagram sau pe facebook. Vreau sa impartasesc cu voi sfaturi si voi sa imi impartasiti mie, ca niciodata nu e prea tarziu.
Eu una imi cer scuze, pentru ca tin foarte mult la ea.
As vrea, chiar sunt curioasa prin ce trec oamenii. Adica, mie mi se pare ca trec prin viscole, mi-am pierdut cea mai buna prietena! As putea sa ma simt altfel?

Multumesc ca ai citit, Cisa!