Acasă poți fi, oriunde în lume,
Dar oriunde ai fi, nu-i ca acasă la tine.
Departe tu pleci, în lumea cea mare,
Singur încerci, departe, peste hotare.
Să-ți faci un viitor, mai bun decât acasă,
Oricât ai fi de bun, inima nu te lasă
Să-ți părăsești hotarul, pe care ai crescut,
Să-ți părăsești și țara, s-o iei de la-nceput
Se simte durerea care te mistuie în interior,
Și cum te-apasă dor, cu dor
Care se-adună în inima ta,
Dar mereu tu asta vei schimba.
Și, oricât ai fi de departe pe acest Pământ,
Plaiuri ca la tine-acasă, nici unde nu sunt.
Plecat oriunde-ai fi, departe în lume,
Mereu te vei întoarce, acasă la tine.
Unde mama și tata acolo vor fi,
Oriunde în lume mereu vei trăi.
Un punct de convergență acasă îți fixezi,
Iar când ți-e dor de casă, familia să-ți vezi.
Să fii cu ei … acolo, tu asta îți dorești
Mereu de ei aproape și … fără să clipești
S-ajungi la ei, la poarta lor, la poarta părinților
Acolo, ei te-așteaptă în suflet cu dor,
Și te-așteaptă acolo în acel pridvor
Unde ai crescut și tu , odată
Și ai plecat tot pe acea poartă
Pe care te întorci astăzi, înapoi acasă.
Acum dorul de ei nu te mai apasă,
Fiindcă ești acolo unde ți-ai dorit mereu,
Acasă la tine, lângă neamul tău.